Călin Ioachimescu • compozitor român (București 1949). A absolvit Conservatorul din București, clasa de compoziție a profesorului Ștefan Niculescu, în anul 1975. Participă (1980, 1984) la Cursurile internaționale de muzică nouă de la Darmstadt; în 1982 beneficiază de o bursă de documentare muzicală din partea guvernului francez, participând cu această ocazie la Rencontres Internationales de Musique Contemporaine, Metz și la manifestările IRCAM, Paris. A urmat un stagiu de muzică pe computer la IRCAM, în 1985. Printre numeroasele sale premii se disting Kranichsteiner Musikpreis (Darmstadt, 1984), Premiul Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor din România (1979, 1982, 1988, 1992, 1995, 1999, 2002, 2008, 2012, 2015) și Premiul “George Enescu” al Academiei Române. A fost fondatorul și directorul studioului de muzică electroacustică al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România.

Reprezentant al direcției spectrale a muzicii românești, Călin Ioachimescu s-a dovedit mult timp preocupat de structura interioară a sunetului. Bazată în cele mai multe cazuri pe seria armonicelor naturale, muzica sa este caracterizată prin consonanță și vitalitate.

Repere ale creației sale sunt – Tempo ’80, Concert pentru trombon, contrabas și orchestră, Concert pentru saxofon și orchestră, Concert pentru violoncel și orchestră, Concert pentru flaut și orchestră, 2 cvartete de coarde, Palindrome / 7, Oratio II, Muzică spectrală, Celliphonia, Les éclats de l’abîme, hep-taGRaMa, Tetra-Chords, Organum Decimum, Digital Birds.