Tiberiu Olah • compozitor român (Arpășel, Bihor, 1928 – 2002). În 1946 și-a început studiile muzicale la Conservatorul de Muzică din Cluj. Și le-a continuat între 1949 și 1954 la Conservatorul din Moscova. Din 1958 a activat ca lector, apoi ca profesor la Conservatorul din București.

Muzica lui Tiberiu Olah este bazată pe un sistem modal dezvoltat de el însuși. Compozitorul a început de la lucrul cu seriile numerice și structurile proporționale, care îmbinate într-un întreg omogen lasă să se întrevadă legăturile cu stratul arhaic al folclorului românesc, în special cel transilvănean. Lucrările lui folosesc deseori tehnica variației continue, cu o atracție evidentă față de ideea de ciclu (Brâncuși, Armonii, Invocații, Echinocții, Translații etc.) , punând în valoare idei originale sub diferite aspecte, cum ar fi suprapunerea lucrării cu ea însăși sau cu o altă lucrare făcând parte din același sistem. Astfel, creațiile lui Tiberiu Olah pun în evidență o nouă concepție asupra spațiului și timpului muzical (detaliată și în studiile compozitorului despre Webern și Enescu).

Creația sa cuprinde numeroase lucrări în genurile simfonic, cameral și al muzicii de film, printre care: 3 simfonii, Suita simfonică Mihai Viteazul, Cvartet de coarde, Sonatina pentru vioară și pian, Sonata pentru clarinet solo nr. 1 (nr. 2 din ciclul Brâncuși) și nr. 2, cu bandă magnetică, Perspective pentru 13 instrumentiști, Sonata pentru violoncel solo, Invocații I, II, III, Sonata pentru flaut solo, Metamorfoze pe un capriciu de Paganini pentru flaut și 2 contrabași, Concerto notturno pentru saxofon alto, clarinet bas, vibrafon și marimbafon.